Adela vă sfătuieşte în sex şi iubire. ”În timpul ăsta sarcina creşte, iar încrederea mea în el scade tot mai mult”

De când lumea și pământul, sexul şi, mai ales, iubirea generează bătăi de cap şi încurcături, căci mintea nu se pune cu inima sau cu instinctele primare. În cea mai mare parte a situaţiilor create, un sfat sau simpla rostire a problemei pot aduce rezolvări. Pentru asta există Adela, gata să te asculte şi să te ajute să vezi lucrurile mai clar.



Dragă Adela,
Sunt Georgeta şi am 24 de ani. De 5 ani am o relaţie cu un băiat cu 3 ani mai mare decât mine. Pentru că el este din comunitatea aromână, părinţii lui nu au fost niciodată de acord cu relaţia noastră, însă nu au arătat asta niciodată prea clar. Doar că am simţit-o. Acum o luna şi ceva am rămas însărcinată şi când i-am spus iubitului meu asta a avut o reacţie cam ciudată. Iniţial s-a întunecat la faţă, după care mi-a spus că e fericit şi că totul va fi bine. Mi-a spus că, din punctul lui de vedere, este momentul să ne căsătorim. Le-a spus şi alor lui. Se pare că discuţia în familie a fost destul de aprinsă şi de categorică, pentru că, la scurt timp după discuţia cu familia, el a început să bată în retragere. Că poate ne pripim, că ar fi mai bine să ne gândim mai mult până să decidem dacă păstrăm sau nu copilul, că el este încă destul de dependent de familia lui... Am simţit că pică cerul pe mine. La încă o săptămâna de la asta, a început să-mi răspundă la telefon tot mai greu, să fie tot mai expeditiv. În timpul ăsta sarcina creşte, iar încrederea mea în el scade tot mai mult. Ce să fac?

Adela răspunde:


Dragă Georgeta,
Faptul că iubitul tău depinde de părinţi şi doreşte să rămână astfel arată că el încă nu este matur, şi nici nu vrea să se maturizeze. Ai tot dreptul să-i spui vreo două să-l usture. Spre exemplu: atunci când a făcut dragoste cu tine fără să se protejeze, le-a cerut permisiunea alor lui? Şi i se pare mai normal să te pună în situaţia de a face o crimă – căci deja bebe din burtică este destul de viu şi creşte – decât să-şi asume responsabilitatea de a fi bărbat? Dacă asta îl învaţă familia lui, iar el se lasă influenţat de membrii ei, n-are decât să rămână cu ei. Când îşi va da seama, va fi prea târziu. Mă tem că te pune în situaţia de a creşte singură acest copil. Nu poţi decât să-i ceri o pensie alimentară care să-l usture, să-l facă să-şi amintească zi de zi că este un om de nimic. Îmi dau seama că aceste cuvinte la adresa omului pe care tu îl iubeşti îţi sfâşie inima, dar cumva ai nevoie să te trezeşti din iluzie şi să-l vezi aşa cum se dovedeşte a fi. Dacă tu ai atitudinea potrivită – adică fermă şi foarte încrezătoare – poate va înţelege că, de data aceasta, el nu are dreptate. Prima lui reacţie a fost corectă: că este momentul să vă căsătoriţi. După care, s-a lăsat influenţat de ai lui, care probabil l-au ameninţat că îl dezmoştenesc sau ceva de acest gen. El pur şi simplu nu are încredere în el că ar putea fi capabil să aibă grijă de o familie. Alţii, mai puternici decât el, au clădit averi imense de la zero. El, ca un papă-lapte, nu este în stare nici să-şi asume că urmează să fie tată. Dacă nu dorea să-i supere pe ai lui, de ce a continuat relaţia cu tine de la bun început? El nu ştia că un act sexual are drept consecinţă conceperea unui copil? Tu ai avut încredere în el şi l-ai iubit. Din păcate, el dă dovadă că este imatur şi inconştient. În acest moment, dacă ar rămâne cu tine, ai avea doi copii de crescut – căci el este încă unul.
Loading...